Generatia noastra

Subiect: Generatia noastra Vin Nov 02, 2007 2:32 pm

Generatia noastra

Nascuti
la inceputul anilor 70, vedem acum in anul 2006 cum casa parintilor
nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si
realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.
Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie
sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o
data.
Suntem ultima generatie care a jucat “Ascunselea”, “Castel”, “Ratele
si vanatorii”, “Tara, tara! Vrem ostasi”, “Prinsea”, “Sticluta cu
otrava”, “Pac Pac”, “Hotii si vardistii”, ultimii care au strigat “Un
doi trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise,
dar

primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa
ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa) primii care am vazut desene
animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am
inlocuit cu cd-uri.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de
la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.

Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la
admitere.Nu am fost ultimii “Soimi ai Patriei” si ultimii “Pioneri”.
La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza… Si am
cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari. Am sorbit
din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks,
Dallas.. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca
televizor.

Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa
vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de
apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si
clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne
provocau pneumonii.
Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael
Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de
manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care
nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiii din
ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume
gen 50 Cent si Britney Spears. Pe ei daca ii intrebi, “Muzica a-nceput
cu Backstreet Boys, care nici nu mai sunt cool acum, man!”
Am citit “Licurici”, “Pif” Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si
ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri “de la
TEC” fara sa ne fie teama ca “au prea multe E-uri”, iar la scoala beam
toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.

Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul.

Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam
dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu
aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam
la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.

Abia asteptam la chefuri sa jucam “Fantanita”, sau “Flori, fete sau
baieti”, sau “Adevar sau Provocare”, sau orice ne dadea un pretext sa
“pupam pe gura” pe cine “iubeam”.
Noi suntem cei care inca au mai “cerut prietenia”, care inca roseam
la cuvantul “sex”, care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa
cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam
in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca
persoana iubita va citi acolo unde scrie “De cine iti place?” ca ne
place de el/ea.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu
bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune
speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau
din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie
desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu
toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am baut doar apa
imbuteliata, nu ne-am tavalit si balacit prin toate baltile si nu am
tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au
“child proof the house”, ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la
alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.
Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei
schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am
fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei
care mai tinem minte emisiunea “Feriti-va de magarus”.
Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de “first-timers”…

Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru!

Junior Data inscrierii : 10 Iul 2007 Mesaje : 73

Noi suntem cei nascuti in anii 70-80. Noi suntem cei care eram tineri si nestiutori la momentul Revolutiei. Noi suntem produsele unui regim cu unic scop de a distruge si aliena fiinta umana. Noi ne-am nascut doar in acel regim si am crescut in blestemul tranzitiei. Noi suntem cei care asistam la scrierea istoriei, la Romania care se reintegreaza in Europa. Multi dintre noi sunt "Decretei", multi dintre noi am venit pe lume pentru a contribui la cresterea Socialismului si a munci pentru Tara Mama, Republica Socialista Romana dar am ajuns sa traim libertatea cu bunele si relele tranzitiei. Noi suntem cei care nu vom putea niciodata fi condamnati de colaborari cu nici o Politie Politica din lume. Noi suntem cei care vrem si putem sa facem ceva pentru Romania. Noi suntem cei care plecam si imbunatatim capitalul uman al altor tari dezvoltate in vreme ce tot ceea ce am putea sa facem, ar trebui sa fie pentru unica noastra patrie din sufletul nostru: Romania.
Noi suntem o generatie de "first-timeri", nacuti in comunism, crescuti in tranzitie si poate, cine stie, ajungand batranetile intr-o adevarata democratie si libertate.
Noi suntem "first-timeri" ...
love

Subiect: Re: Generatia noastra Dum Nov 04, 2007 9:05 pm

Hai sa incerc sa vorbesc si de generatia mea, celor a anilor '50, adica si a parintilor vostri!
Noi am fost pionieri si apoi utecisti, ne duceam in tabere, in vizite la uzine, la defilare obligatoriu, cand trebuia sa ne sculam de la ora cinci dimineata, la dansuri populare si la cor. Totusi perioada liceului, a fost cea mai frumoasa din adolescenta mea!
Noi eram a doua generatie a comunismului, prima fiind parintii nostri.
Oameni care aveau idealuri si voiau sa le puna in practica, dar datorita politicii, nu puteau sa se afirme numai pe plan profesional!
Voiai sa faci cariera, trebuia sa fii membru de partid, iar daca nu erai, ramaneai in urma si altii care se ocupau de politica ti-o luau inainte!
Eu pana sa plec din tara, eram jurista, dar membra de partid, nu am vrut sa fiu, desi in familia mea, aproape toti erau.
Nu stiu daca pana la urma, in cazul in care ramaneam in tara, nu as fi fost obligata sa fiu si eu membra de partid. Era insa impotriva convingerilor mele si nu cred, ca as fi facut-o.
Era insa trist sa vezi, ca niste oameni incapabili ne conduceau, ne criticau in sedinte si ne puteau concedia oricand.
Am asteptat 2 ani sa primesc aprobarea de casatorie, de la Consiliul de Stat, avand acte depuse cu un cetatean strain. In acei ani , nu era posibil ca o persoana cu o functie de raspundere, sa plece in strainatate, decat dupa ce i se faceau multe "sicane".
Ce ridicol, ca un om matur sa fie obligat sa astepte aprobarea statului, pentru a se casatori!!
Locuind insa in Bucuresti, ma duceam des pe la ghiseu si ma interesam acolo si am facut contestatie, la primul raspuns negativ, care mi-a venit dupa aproape un an. Dupa aceea a mai durat niste luni si-n sfarsit, mi-a venit aprobarea!
In '85 m-am casatorit si am plecat din tara.
Desi am fost nedreptatita in Romania, nu voi avea niciodata resentimente fata de tara mea si stiu ca asa a fost politica, era vina regimului, eu insa facultatea mi-am facut-o in tara, cariera de asemenea, iar cand am venit aici, s-a terminat cu aceasta!
Nu am mai putut sa continui sa lucrez in domeniu, am inceput sa dau lectii de romana si mi-am dat examene de traducator. Totusi am ramas cu nostalgia meseriei mele de jurista, pe care nu am putut-o practica in Olanda ! Ma gandesc, ca poate daca as fi fost dupa Revolutie in tara, ar
fost mai bine, pentru cariera mea!
Voi generatia tanara, nu v-ati lovit de aceste probleme, ati avut libertate, ati putut pleca in strainatate mult mai usor, ati primit Burse de studiu , oricum mult mai multe facilitati ,decat pe vremea noastra!
Sigur ca si voua vi se pun piedici, sunteti obligati sa invatati limba repede, sa dati examene, iar daca vreti sa fiti cetateni olandezi, trebuie sa renuntati la cetatenie, ceea ce nu mi se pare corect. Noi cei care am venit inainte, ne-am pastrat ambele cetatenii.
Fiecare generatie a trecut prin greutati, dar cred ca este din ce in ce este mai usor, pentru generatia de adolescenti, care au de toate si nu mai apreciaza nimic!
Cred ca acest lucru este valabil si pentru Romania si pentru Olanda.
Nu mai conteaza din ce generatie facem parte, ci este important unde suntem, sa ne pastram personalitatea, sa nu ne utam originea, sa nu ne denigram tara si mai ales sa fim solidari! Wink

_________________
Cine nu iubeste animalele, nu iubeste nici oamenii!

Subiect: Re: Generatia noastra Lun Nov 05, 2007 4:05 pm

Subiect: Re: Generatia noastra Lun Nov 05, 2007 7:53 pm

Mersi, Storm! Wink

_________________
Cine nu iubeste animalele, nu iubeste nici oamenii!

Subiect: Re: Generatia noastra Vin Nov 09, 2007 11:01 pm

am gasit asta pe net, dar suna bine, suna a copilarie si adolescenta..

GENERATIA CU CHEIA DE GAT

ADUSI DE BARZA

N-am trait mai bine sau mai rau decat copiii de azi. Am trait. Pe noi
ne-a adus barza si ne-a asezat, ca pe niste coconi, in vatra
cuminteniei si a asteptarii. Am crescut infasati ca sarmalutele,
printre gamelele de tabla si olitele de care eram legati la cresa. Eram
frumosi, aveam pampoane rosii prinse-n crestete, sub barbie, de
carucioare. Am supravietuit deochiului si timpului blestemat in care
ne-a fost dat sa ne nastem. Visele noastre, pazite de ochiul pestelui
de sticla de pe televizor, erau bantuite de miros de portocala si de
baloane de guma “Tipi-Tip”. Citeam pe ascuns “Elevul Dima dintr-a
saptea” si “Boccaccio”, iar la vedere “Ciresarii” si Jules Verne. Noi
nu ne trimiteam SMS-uri, ne fluieram sa iesim afara. “Mama lu’
Cutaaaare… Il lasati pe Cutare afara?”

Baietii isi scriau cu pixul pe tricouri numele fotbalistului
preferat. Jucau fotbal pe terenuri decupate din cartoane, iar fiecare
nasture avea un nume. Cei care “driblau” erau la fel de pretiosi ca si
o minge “Artex”. Jucam “Tara, tara, vrem ostasi” si “Flori, fete sau
baieti”, de-a “v-ati-a” si “arimjimjim, aramjamjam”… Saream elasticul si sotronul desenat cu un ciob de caramida pe asfaltul din fata blocului.

RATIA DE FERICIRE

Singurii nostri roboti erau cei construiti din pachete de tigari
lipite. Aveam papusi fara sex, ca ingerii, si bara de batut covoare de
langa bloc, unde fetele faceau “exercitii la paralele”, imitand-o pe
Nadia. Pocneam cu bolovanul capsele adunate in staniolul de la
ciocolata chinezeasca si suflam cornete de hartie prin tevi. Nu aveam
Playstation, Nintendo, X box, jocuri video, 99 de canale de televiziune
prin cablu, dolby surround, celulare personale, calculatoare, chat pe
internet. Dar aveam prieteni… Verile noastre aveau miros de brifcor sigust de susan. Ne smulgeam matricolele cusute de pe bratul uniformei si alergam bezmetici, ca fluturii in sticla. Ne balaceam cu picioareleintr-o apa nesfarsita, de pe pontonul nici unei sperante.

Luam “Pepsi” pe sub mana de la cantina partidului si mergeam in
fiecare vara in cate o tabara de pionieri. Stateam la cozi,
“inaintasii” care tin randul, stateam in frig, stateam pe intuneric si
aveam cartele. Dar nu stiu cum de s-a intamplat, am reusit, asa copii
cum eram, sa ne luam ratia de fericire. Cate-o portie mica de fiecare,
sa ajunga la toata lumea…

DESENE

Noi n-am avut DVD player, ne uitam la diafilme proiectate pe
perete. Acelasi ecran fara plasma, unde, in serile in care se oprea
curentul, umbrele mainilor inchipuiau animale la lumina lampii cu gaz.
Jucam “fazanul” si construiam masini si palate din placutele metalice
de la “Mecano”. Doar cinci minute pe zi, inainte de telejurnal, ne
uitam la “Mihaela si Azorel”, alb-negru, si stiam doar ca Donald arata
ca ratoiul-jucarie din cauciuc, cu bluza de marinar. Am supravietuit
serialului “Dallas” si-am inventat un joc in care numaram in engleza:
“Uan, ciu, sfri/Pamela vrea copii/ Si Bobby nu o lasa/ca este prea
frumoasa”. Aveam clasoare cu timbre si colectie de surprize cu
fotbalisti de la “Turbo”.

Ne jucam de-a printesele (un fel de “real life role play game”),
beam apa minerala “Aurora” (un fel de MD de-acum) si mancam inghetata“Polar” (fara inlocuitori). Ne coloram guma de mestecat cu varfuri de creioane, ca sa creada lumea ca-i straina, si ne umpleam pauzele de scoala cu biscuiti “Voinicel”… Aveam sugativa si pic cu care ne stergeam singuri greselile. Nu luam niciodata “foarte bine” la scoala, dar eram incoronati la fiecare serbare cu coronite uriase din garofite roz.

MAJORATE

N-aveam sali de cinema cu sunet dolby, dar faceam cozi la filme ca
sa vedem “Liceeni” sau “Declaratie de dragoste”. Ascultam muzica la
maguri si casuri aduse de la rusi si inregistram melodii straine de la
“Vocea Americii”. Noi, unbelievable, n-am avut manele… Si nu ne faceam dedicatii muzicale in direct, primeam/trimiteam bilete in care ni se cerea/ceream prietenia. Noi n-aveam bloguri pe net, completam oracole pline de poze decupate din almanahul “Cinema” si scriam in loc de mail-uri lungi scrisori de dragoste. Adidasii “originali” aveau trei dungi laterale, iar scurtele evadari, miros de tigara de la polonezi si de nechezol. Singura casa de moda renumita era solarul de la mare, unde veneau bisnitarii. Noi nu ne-am dat niciodata beep-uri, aveam la colt de strada telefoane cu fise, cu receptoare prinse-n furca. Ne faceam majoratele si mixam Depeche Mode si CC Catch cu bluzurile de la Modern Talking. Eram imperbi si trimbulinzi, fara sa stim prea bine ce inseamna asta. Eram misto si faini, niciodata cool.

RITUAL

Parintii nostri lucrau in schimburi, unul venea, altul pleca. Pranzul de duminica era o sarbatoare sfanta, pentru ca atunci ne strangeam cu totii in jurul mesei. N-aveam baby-sitter, n-aveamafter-school-uri si nici internet-cafe-uri. In fiecare dimineata, inainte de a pleca la scoala, inghiteam stoici dumicatii de paine integrala unsa cu unt sarat, din care tasneau broboane de apa.

Ne puneam ghiozdanele de carton in spate, bentita elastica pe cap
si apoi, ultimul ritual inainte de a iesi pe usa, cheia agatata de gat.
Pentru cateva secunde, metalul rece ne anchiloza miscarile. Noi n-am
trait mai bine sau mai rau. Am trait."

ce muzici ascultati pe acea vreme?? si mai sinteti fideli si azi? queen