Cind si de ce???

Subiect: Cind si de ce??? Mar Feb 06, 2007 12:04 am

Primii crestini s-au (re)nascut acum 2000 de ani...undeva prin NEst-ul Siriei de azi, din sursele prin care mi-a umblat modesta curiozitate, am aflat ca aceasta noua comunitate ce se separase de Benei Israel(evrei) tineau Shabatul dupa traditia si porunca data de Dzeu lui Moshe(Moise)
Deodata si cu ce motiv... ziua inchinata Domnului&odihnei trebuincioase a fost mutata Duminica...cind? de ce?
Sarbatorile evreiesti cum sunt: Pesah(Pastele), Shavouot(saptaminile), instituirea postului...si altele au fost modificate in continut si insemnatate din motive ce le-am deslusit destul de lesne!
Mi-a ramas o intrebare razleata... cind si de ce s-a schimbat ziua de Shabat?

Subiect: Re: Cind si de ce??? Mar Feb 06, 2007 9:49 am

Cand nu stiu, dar de ce, ma bate un gand: nu ar avea de a face cu diferetierea clara dintre crestini si evrei?

Cat despre modelele fotolosite gen sablon pt sarbatorile crestine, Pesach etc...nu e nimic noi. Majoritatea sarbatorilor sunt bazate pe o sarbatoare veche, la un moment dat modernizata si adaptata la cerintele vremii si noii religii. Si nu numai sarbatorile, ci si figurile, spre exemplu crestine: cum ar fi Maria cu pruncul, bazata pe figura Isis mama samd...
_________________
Beauty is in the eye of the beholder...

Subiect: Re: Cind si de ce??? Mar Feb 06, 2007 10:18 pm

[...] ? " modernizata si adaptata la cerintele vremii " Raspunsurile tale ma iau de mina spre inca 2 intrebari:
1) Ceea ce apartine lui Dzeu,sacrul si inefabilul- se poate "moderniza si adapta"?
2)Daca crestinii tot au tinut mortis sa se separe... de ce au mai "luat cu ei" si Torah- "vechiul testament"?
...............................................................................................
De aproape de 3000 de ani, legile Torei, n-au fost "modernizate" si nici cele 10 porunci si nici altele... sunt in permanenta "de actualitate" si mai mult ca oricind- de folos! study

Ce se mai poate adauga?

Subiect: Re: Cind si de ce??? Mar Feb 06, 2007 11:33 pm

Nu sacrul se modernizeaza sau schimba, ci perceptia oamenilor asupra lui.

Thora face parte din vechiul testament, in alta ordine a cartilor, dar face. Mie imi plac pildele de acolo, mai putin noul testament ;-). Insa dupa mine sunt pilde, lucruri intelepte, interpretabile, arhaice, si nu finite.
_________________
Beauty is in the eye of the beholder...

Subiect: Re: Cind si de ce??? Joi Feb 08, 2007 7:33 am

Tot nu mi-ai raspuns la "cand si de ce"... Sad

Las pe altii sa-mi dea o idee Exclamation

D-aia-i forum aplauze

Shalom Haverim (pace prieteni!)

Subiect: Re: Cind si de ce??? Joi Feb 08, 2007 9:18 am

Ba la intrebarea Cand? ti-am raspus, ia ceteste tu mai bine..... Evil or Very Mad

Iar daca stii...spune, ca prea ne tii in suspans;)
_________________
Beauty is in the eye of the beholder...

Subiect: Re: Cind si de ce??? Vin Feb 09, 2007 11:03 pm

Merg sa sarbatoresc Purim-ul in Israel anul asta, am sa-i intreb daca stiu cand s-a schimbat el in Carnaval :-)
_________________
Beauty is in the eye of the beholder...

Subiect: Re: Cind si de ce??? Sam Feb 10, 2007 3:44 am

Subiect: 321 Sam Feb 10, 2007 10:25 am

321 era noastra & Constantin- multzumesc... detalii si alte curiozitati, la voi cauta singur... dar cred ca ajunge atit, de fapt important este ca, primii "crestini" sanctificau ziua de Shabat asa cum fusese lasata de Hashem prin Moshe, o data cu scoaterea din robie si darea Tablelor Legii la poalele muntelui Sinai.
.............................................................................................
PS
Neptuna, Purim- este o sarbatoare "mai noua" ca sa zic asa!
"Porunca Esterei a intarit obiceiul Purimului si acesta a fost scris intr-o carte"
Este o sarbatoare a bucuriei lui Benei Israel- o data scapati de la un masacru pregatit...
Ester, se tragea din vita nobila, era nepoata regelui Saul si fusese luata de sotie de Ahasveros, ea fiind casatorita deja cu Mordehai... prin acest personaj se pune un intreg scenariu de salvare a poporului!
Toata "povestea" se poate citi si afla in Meghilat Ester- sau pe romaneste sulurile lui Ester.
(...) Carnavalul cu pricina, nu are nimic in comun cu sarbatoarea de Purim care, aparent nu este chiar asa plina de simbolism sau "importanta"-pentru moment, dar ceva paradoxal ii va da o importanta unica, iata ce spune Rambam(Maimounide) in Halahot Meghila: " Toate cartile profetilor se vor anula cand va veni Mesia, in afara de Sulul Esterei"
Deci omenirea, in vremurile mesianice, se va afla intr-o stare suprema de moralitate si convietuire pasnica, moment in care legile de pina atunci nu-si vor mai afla "justificare" si singura ce va mai servi drept ghid- va ramine : Meghilat Ester!
Hag' sameah ve yomim tovim!
Drum bun, la Ierushalaim si sa ne auzim cu bine

Subiect: Re: Cind si de ce??? Sam Feb 10, 2007 11:44 am

Subiect: Re: Cind si de ce??? Sam Feb 10, 2007 11:49 am

detalii pentru a doua cafea Smile

In anul 380 Teodosiu cel Mare si Gratian pun capat libertatii religioase in general: „La al II-lea Conciliu Ecumenic (381) episcopii semneaza edictul imparatului Teodosiu I din februarie 380, in care imparatul ii solicita pe toti supusii romani sa accepte credinta trinitara crestina, asa cum a fost formulata la Conciliul de la Niceea … Credinta trinitara care are drept continut trinitatea lui Dumnezeu, Tata, Fiu si Duh Sfant, este astfel marturisirea de credinta valabila pentru toti crestinii, ridicata si favorizata ca religie de stat“ (B. Harenberg, Chronik der Menschheit, pag. 212). „Grigore de Nisa a fost una din figurile centrale ale Conciliului Ecumenic din Constantinopol, aparand recunoasterea credintei niceene, contribuind decisiv la formarea invataturii trinitare“ (B. Harenberg, Chronik der Menschheit, pag. 214). „… fiecare cetatean era obligat, de atunci inainte, sa fie un crestin ortodox; paginismul si erezia devenisera crima impotriva statului“ (K. D. Schmidt, Grundriß der Kirchengeschichte, pag. 83). Toti aceia care nu au urmat din motive de constiinta acest dictat si nu au aderat la aceasta „religie de stat“ au fost declarati eretici. De acum a inceput prigoana din partea „bisericii imperiale“ crestine impotriva bisericii biblice.
Sub conducerea lui Leon cel Mare (440-461) biserica universala a luat un avant enorm. El este numit, de cei mai multi istorici ai bisericii, ca fiind cel dintai papa. Herder il enumera in lista papilor, aceasta lista continand 264 de papi pana la papa Paul VI inclusiv, Leon I fiind al 45-lea papa. Dupa primii 15 care, conform listei lui, incep cu Petru, el a pus un semn de intrebare. Majoritatea istoricilor protestanti pun un semn de intrebare dupa primii 44. Ei sunt de aceeasi parere ca istoria papala a inceput de fapt doar cu Leon I. El insusi trebuia sa se multumeasca, la Conciliul de la Calcedon (451 d. Hr.), de a fi fost pus la egalitate cu episcopul de la Constantinopol. Un privilegiu nu este nici aici de vazut, dar era deja in formare.
„Biserica de stat“ s-a desavarsit sub imparatul Iustinian (527-565), care i-a incadrat pe preoti ca „salariati de stat“. Este deci vizibil ca nu Hristos era intemeietorul acestei „biserici imperiale“ universale, ci domnitorii politici si religiosi, care erau interesati in unirea puterii in intreaga Imparatie Romana. Din sec. al IV-lea si al V-lea incoace, am vazut, din perspectiva istorico-bisericeasca, ca nu mai avem de-a face numai cu istoria de mantuire a Bisericii lui Isus Hristos si cu diferitele devieri, care s-au dezvoltat pana in timpul acela, revarsandu-se intr-o biserica mare, ci cu o istorie groaznica a nenorocirii, care este istoria unei institutii „pagano-crestine“.
Episcopii au devenit demnitari inzestrati cu putere religioasa si politica. Ei au purtat, mai intai, toti, acelasi titlu, pentru ca se considerau parinti spirituali. Pentru ca Roma era considerata capitala Apusului, cei mai multi episcopi romani se inghesuiau sistematic in fata, pentru ca, in curand, sa pretinda diferite titluri de onoare. S-a inceput cu „Pontifex Maximus“. Inainte, acest titlu era purtat de preotul suprem si totodata imparatul Imparatiei Romane, chiar si Constantin l-a purtat. Ceea ce a insotit aceasta dezvoltare gresita a bisericii papale, legata de privilegii si pozitii ale puterii, este de neconceput in multe privinte. „De la Bonifaciu al VIII-lea (1294-1303) credinta in papa era strict necesara, pentru ca lui ii sunt supusi toti locuitorii pamantului. Asa a spus si Grigore al VII-lea (1073-1085), in ,Dictatus papae‘: ,Numai pontifex-ul roman este numit pe drept universul‘“ (H. Heinz, Zwischen Zeit und Ewigkeit, pag. 176). S-a nascut un „crestinism“ bisericesc, care nu mai punea nici un pret pe relatia cu Hristos, ci numai pe apartenenta la aceasta institutie. Autoritatea a fost luata tot mai mult de la Hristos si de la Cuvantul lui Dumnezeu si a fost transferata acestei institutii si reprezentantilor sai. Asa cum este Hristos Capul Bisericii Sale, astfel devenise fiecare papa capul suprem al acestei biserici universale.
In aceasta biserica de stat oamenii au fost botezati fortat in sanul acesteia, iar mai tarziu erau facuti membri de la nastere fara vreo posibilitate de decizie personala. Astfel prin practica nebiblica a botezului si printr-o aderare fortata s-a creat baza pentru biserica de stat, iar prin introducerea de impozite bisericesti s-a creat baza financiara pentru puterea bisericii de stat.
Paralel cu dezvoltarea timpurie a fenomenului „departarii de la Cuvantul lui Dumnezeu“, a avut loc si o decuplare de iudaism, iar, mai tarziu, chiar de la comunitatile iudeo-crestine. Dar nu s-a ramas la aceasta. Deja Iustin, episcopul din Smirna († 167 d. Hr.) s-a exprimat negativ asupra iudeilor. Acum crestinii erau „Israelul lui Dumnezeu“, iar iudeii, dimpotriva, erau cei decazuti si deviati. Apostolul Pavel a vazut aceasta situatie cu totul altfel: „Caci in Hristos Isus nici taierea imprejur (evrei), nici netaierea imprejur (neamurile) nu sunt nimic, ci a fi o faptura noua. si peste toti cei ce vor umbla dupa dreptarul acesta si peste Israelul lui Dumnezeu sa fie pace si indurare!“ (Gal. 6, 15-16). Apostolul Petru a spus despre aceasta tema, urmatoarele: „In adevar, vad ca Dumnezeu nu este partinitor, ci ca in orice neam, cine se teme de El, si lucreaza neprihanire este primit de El“ (Fap. 10, 35-36).
Polemica antiiudaica si-a urmat cursul foarte timpuriu si a devenit tot mai agresiva. Ignatiu din Antiohia (98-117 d. Hr.) a inceput o propaganda impotriva gandirii iudaice. Ceea ce reprezentantii bisericii au declarat si au scris in lozinci antiiudaice inca in primele secole a avut drept urmare ca deja in vremea aceea au fost stigmatizati peste un milion de iudei socotiti ca ucigasi ai lui Hristos si Dumnezeu, astfel ei au fost ucisi intr-un fel sau altul. Porunca: „Sa nu ucizi!“, nu a avut putere pentru biserica oficiala.
Invatatul bisericesc Hrisostom (354-407), unul din cei mai rai dusmani ai iudeilor, a invatat: „… cu iudeii trebuie sa ai tot asa de putine relatii ca si cu Satana, ei ‹‹nu sunt mai buni decat porcii si tapii›› … ‹‹Sinagoga nu este doar un teatru, aceasta este o casa de stricati, o pestera de talhari si loc de refugiu pentru animale necurate, o locuinta a Satanei›› … Crestinii sa nu consulte medici iudei, ci ‹‹mai bine sa moara›› si sa se departeze de toti iudeii ‹‹ca de ciuma omenirii››“ (K. Deschner, Kriminalgeschichte des Christentums, pag. 134).
Chiril (†144), patriarh in Alexandria, a pus deja de atunci in circulatie problema „rezolvarii prin exterminare“ a iudeilor, problema care a ajuns apoi in sec. al XX-lea la apogeu. Ciprian si Tertulian, Atanasiu si Ieronim, Grigore de Nisa, Ambrozie, Augustin, Iustinian si multi altii s-au aprins tot mai mult intr-o ura antiiudaica, care s-a transmis asupra intregului cler al tuturor timpurilor. Acestia au avut grija ca instigarea impotriva iudeilor sa se inradacineze in constiinta poporului. Iudeii au fost facuti raspunzatori pentru tot, incat s-a cautat sa-i extermine cu toate mijloacele. La iudei s-a implinit, in general, ceea ce Fiul omului a prorocit pentru urmasii Sai: „Au sa va dea afara din sinagogi: ba inca, va veni vremea cand, oricine va va ucide, sa creada ca aduce o slujba lui Dumnezeu. si se vor purta astfel cu voi, pentru ca n-au cunoscut nici pe Tatal, nici pe Mine. V-am spus aceste lucruri, pentru ca, atunci cand le va veni ceasul sa se implineasca, sa va aduceti aminte ca vi le-am spus“ (Ioan 16, 2-4).
De fapt ucigasii erau convinsi ca fac un serviciu lui Dumnezeu si bisericii, pentru a feri crestinismul trinitar de iudaismul monoteist. Prigoana a fost extinsa asupra crestinilor care se stiau uniti cu Hristos si care nu puteau accepta acest sistem patat cu sange. Chiar si respectatul reformator Martin Luther nu se putea elibera de ura impotriva iudeilor, ura care-i fusese inoculata inca din timpul cand era calugar. Se poate citi: „Despre medicii iudei, Luther a spus chiar si in ultima sa predica din 15 februarie 1546, ca ei ar prescrie medicamente din cauza carora oamenii se vor prapadi mai tirziu“ (H. J. Gamm, Das Judentum, pag. 64).
Aceasta ura a crescut de la un secol la altul, iar formularile antiiudaice au devenit tot mai grave. Ucigasii au folosit chiar citate din Biblie pentru a-si justifica uraciunile infaptuite. Daca Isus vorbeste despre iudei necredinciosi, aceasta este o problema, iar daca vorbeste despre iudei credinciosi, este o alta problema.
In fata celor petrecute si infaptuite de biserica prin urmarirea ferma a iudeilor, a paganilor si a credinciosilor de alta credinta, trebuie sa ne intrebam daca aceasta biserica a adus mantuire sau nenorocire de o marime nemasurata. La aceasta se mai adauga razboaiele purtate in sensul acesta. Ea a prigonit, a ucis, a dezmostenit si a devenit, in evul mediu, proprietara unei treimi din intregul pamant european. De la cei vii si de la cei morti si-a insusit averea pentru sine. Regii si domnitorii nu au indraznit sa se ridice impotriva, ci au participat cu ravna. „Rudolf de Habsburg a declarat, in 1286, ca evreii ii sunt supusi lui neconditionat, ca persoana si cu avere.“ (H. J. Gamm, Das Judentum, pag. 84).
Toate blestemele, care au fost pronuntate de repetate ori, in special de catre papi, episcopi si de catre toata curia romana, au pus baza pentru prigonirea iudeilor si a credinciosilor de alta credinta, in toate timpurile, de catre biserica romana. La judecata de apoi se va clarifica daca cele sase milioane de evrei, care in timpul celui de-al „treilea Reich“ au fost ucisi in Europa, vor trece numai in contul poporului german sau si in contul bisericii romane. Pentru catolicii Hitler, Himmler si Goebels, terenul era pregatit demult. Papii vorbeau demult despre o „prevedere divina“, asa cum o facuse si inselatorul-conducator Hitler.
Cine citeste literatura corespunzatoare despre papii si faptele lor pana in timpul nostru este cutremurat. Iudeii si credinciosii de alta credinta nu erau respectati deloc. Papa iezuitilor, Leon al XII-lea (1878-1903), a declarat: „Acela care spune ca Duhul Sfant nu ar vrea sa-i ucidem pe eretici sa fie anatema!“ (E. Paris, The secret history of the Jesuits, pag. 167). De cand ucide Duhul Sfant? Conform marturiei Scripturii, Duhul Sfant daruieste viata. Biserica insa i-a insemnat ca rataciti si instigatori pe toti acei care nu erau credinciosi liniei, iar preotimea si-a luat dreptul de a-i lichida pe acesti oameni. Din aceasta perspectiva trebuie sa vedem si purtarea papei Pius al XII-lea fata de uciderea evreilor din al doilea razboi mondial. La o distanta mica de Vatican a disparut o sinagoga in flacari fara ca papa sa spuna un cuvant impotriva. Actualul papa a permis sa fie sarbatorit in sinagoga nou construita, de catre iudeii loviti cu orbire, ca Mesia insusi, cantandu-se la intrarea lui Psalmul 150.
La prima intalnire a Domnului cu Avraam, El i-a dat fagaduinta: „Voi face din tine un neam mare, si te voi binecuvanta; iti voi face un nume mare, si vei fi o binecuvantare. Voi binecuvanta pe cei ce te vor binecuvanta, si voi blestema pe cei care te vor blestema.“ (Gen. 12, 2-3). Aceasta fagaduinta ar fi trebuit sa fie inaintea ochilor celor care pretindeau ca-L cred pe Dumnezeu si Cuvantul Lui.
Monoteismul strict, care, mai intai, era in exclusivitate credinta iudaica mostenita, statea in calea acestor episcopi veniti dintre neamuri. Ei nu voiau sa mai aiba nimic comun cu iudeii si apoi nici cu singurul Dumnezeu al iudeilor. Astfel cuvantul ebraic „MashYah“ (Mesia) a devenit „Hristos“ in limba greaca (rom. „Unsul“); iar din numele ebraic „YAHSHUA“ s-a ajuns la numele grecesc „Isus“. Formularile despre dumnezeire veneau acum din gandirea greaca, care era intr-o forma straina pentru poporul si pentru Dumnezeul lui Israel. Noul Testament nu cunoaste ura impotriva iudeilor, asa cum o prezinta unii istorici. Ceea ce se pare ca le-a scapat este Cuvantul Domnului: „… mantuirea vine de la iudei“ (Ioan 4, 22).
Deja prorocii din Vechiul Testament au prorocit ca si neamurile vor avea parte de mantuirea lui Dumnezeu: „EU, Domnul (YAHWEH), Te-am chemat ca sa dai mantuire, si te voi lua de mina, Te voi pazi si Te voi pune ca legamant al poporului, ca sa fii Lumina neamurilor“ (Isa. 42, 6). „… De aceea te pun sa fii Lumina neamurilor, ca sa duci mantuirea pana la marginile pamantului.“ (Isa. 49, 6b). Cu evreii a facut Domnul inceputul, cand a spus: „… ci sa mergeti mai degraba la oile pierdute ale casei lui Israel“ (Mat. 10, 6). Petru, fiind cel dintai apostol, a vazut cum un capitan roman, cu numele Corneliu, a fost mantuit impreuna cu toata casa lui (Fap. 10). Lui Pavel i s-a spus din partea Domnului: „Du-te, caci te voi trimite departe la neamuri“ (Fap. 22, 21). In porunca misionara, Domnul a dat deja un indemn clar: „Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile“ (Mat. 28, 19). Biserica Dumnezeului celui viu se compune din toate popoarele, limbile si natiunile.
Imparatia Romana era prezenta pretutindeni, incat aceasta biserica imperiala romana putea sa se foloseasca de toate mijloacele lumesti, pentru a-si ajunge scopul. In realitate nu a existat niciodata o „crestinare“, insa a existat o catolicizare. Popoarele nu au devenit credincioase in Domnul Isus Hristos prin aceasta vestire, ci ele au fost fortate sa accepte „religia de stat“, catolica. In timpul domniei exclusive a bisericii romano-catolice de aproape o mie de ani, pamantul a fost inecat in sange. Numarul martirilor este evaluat diferit, in general se considera a fi ucisi cca 68 de milioane de oameni. Toti ceilalti de alta credinta, erau animale salbatice. Chiar si „contrareforma“ a fost o actiune sangeroasa dirijata cu mijloace lumesti, si nu avea nimic de-a face cu vestirea Evangheliei de mantuire – din contra, se facea, din nou, un dezastru din partea bisericii unite cu puterea lumeasca. Cine nu a auzit despre inchizitia spaniola, despre procesele vrajitoarelor si despre arderile lor pe rug, despre exilarea valdezilor si a menonitilor, despre prigonirea credinciosilor de alta credinta in intreaga Europa? In noaptea Sf. Bartolomeu (23./24. august 1572) au fost ucisi, cu ocazia asa-zisei „nunti insingerate“, numai in Paris, 3.000 de hughenoti, iar in toata Franta peste 20.000. „Papa Grigore al XIII-lea a sarbatorit uciderea protestantilor cu un ‹‹Tedeum››.“ (B. Harenberg, Chronik der Menschheit, pag. 437).
Aceasta biserica a infaptuit modificari in ceea ce priveste invatatura, incit nu a mai ramas nimic din credinta originala. Citirea Sfintelor Scripturi a fost interzisa sub pedeapsa. Este cutremurator faptul ca, mai ales, iudeii si crestinii biblici au fost arsi de catre biserica, impreuna cu Biblia pe care o citeau. De ce ii este asa de teama de Biblie?

Subiect: Re: Cind si de ce??? Sam Feb 10, 2007 12:07 pm

la a cata cafea esti? ca mai am detalii... Smile

Practica bisericii romano-catolice este – printr-o exprimare cu indulgenta - nebiblica. Acolo se promite, mantuirea de la nastere pana la moarte si o viata intreaga se tot iarta pacatele. Dupa moarte li se spune insa urmasilor, in mod ceremonial, ca acela care a decedat, fiind ocrotit de toate sacramentele, inclusiv de ultima ungere, ar fi ajuns in purgatoriu. Acolo cel decedat va fi usurat de pacatele, care i-au fost iertate in toata viata (!). Ce paradox! De fapt si purgatoriul, ca si celelalte invataturi si dogme, este numai o inventie omeneasca.
Reformatorul elvetian Zwingli a spus in legatura cu aceasta: „Pentru ca acest purgatoriu – asa numesc ei aceasta ispasire inselatoare prin foc – nu se gaseste nicaieri in Cuvantul lui Dumnezeu, de ce suntem asa de prosti incat dam crezare unei astfel de credinte absurde si suspecte? Noi vedem totusi ca aceleasi persoane care apara invatatura despre purgatoriu si ne invata cum ar trebui sa stingem focul, se ofera ele insele, ca stingatori. Acestea spun: tu trebuie sa dai bani; focul se domoleste mai repede daca cel ce primeste banii citeste liturghia, se roaga si canta psalmi. Astfel ei citesc liturghia si in acelasi timp, intind mana dupa bani …“ (H. Zwingli, Hauptschriften, Der Theologe II, pag. 193-194).
De la infiintarea bisericii universale s-au introdus, s-au proclamat si s-au invatat multe lucruri ca fiind dogme, acestea neavand insa nimic comun cu crestinismul. Credinciosii de atunci nu cunosteau lumanarile, nici tamaia sau apa sfintita. Acelasi lucru se potriveste si la declararea celor decedati ca fiind mantuiti sau sfinti. Atunci nu a existat o liturghie zilnica, nu a existat nici rugaciunea catre mama lui Dumnezeu si nici manastiri. Asa s-a ajuns pana la declararea, in anul 1870, a infailibilitatii papei, care, in ciuda opozitiei din propriile-i randuri, a fost totusi aprobata (numai in Germania au fost 79 de teologi impotriva, si 25 pentru!), la fel este si dogma lansata in 1950, potrivit careia Maria s-ar fi ridicat la cer cu trup si suflet. Toate aceste lucruri nu poseda nici cea mai mica baza biblica, pentru ca este scris: „Nimeni nu s-a suit in cer, afara de Cel ce S-a pogorat din cer, adica Fiul omului, care este in cer“ (Ioan 3, 13).
Aceasta proclamatie a papei Pius al XII-lea trebuie incadrata ca anticrestina, pentru ca sta in contradictie directa cu declaratia lui Hristos. Maria a fost declarata abia in anul 431 d. Hr. ca „nascatoare a lui Dumnezeu“, la Conciliul din Efes. Dupa aceasta a inceput sa i se ofere cele mai diferite titluri, ca: „mama lui Dumnezeu“, „imparateasa cerului“, „mijlocitoarea“, „ajutatoarea“, „mama harului“, „mama bisericii“ sau chiar „calcatoare de serpi“ etc. Multe din aceste denumiri au fost transferate de la Hristos la Maria si din cauza aceasta sunt acte anticrestine. EL este Imparat, El este Mijlocitor si Avocat, El a zdrobit capul sarpelui. Daca Maria a facut toate acestea si are toate aceste denumiri, atunci ce a facut Hristos si ce este El?
Ceea ce putem concluziona, din hotararile conciliilor si din declaratiile papale, a pronuntat deja reformatorul Martin Luther. Cuvintele sale, spuse la conferinta de stat din Worms, in ziua de 18 aprilie 1521, au intrat in istorie: „Intrucat nu cred nici in papa, nici in concilii, deoarece este un fapt ca s-au inselat si s-au contrazis deseori, de aceea daca nu sunt biruit prin dovezi scripturale si prin argumente clare, atunci sunt incredintat de dovezile biblice pe care le-am citat si sunt un prizonier al Cuvantului lui Dumnezeu. Nu pot sa retractez si nici nu vreau, pentru ca a lucra impotriva constiintei proprii, nu este sigur si util. Dumnezeu sa ma ajute. Amin!“ (F. Hauss, Väter der Christenheit, pag. 147). Istoria dovedeste cat de gresiti au fost papii: „Pana la sfirsitul razboiului de 30 de ani au fost 245 de papi, dintre care 24 de contrapapi – dupa nascocirea data mult timp drept adevar istoric – o ,papesa‘. 19 papi au parasit Roma, 35 au condus in strainatate. 8 papi nu au condus mai mult decat o luna, 40 un an, 22 pana la 2 ani, 54 pana la 5 ani, 57 pana la 10 ani, 51 pana la 15 ani, 18 pana la 20 de ani, si numai 10 papi au condus biserica mai mult de 20 de ani. Din cei 245 de papi, 31 au fost declarati ca uzurpatori si eretici, in timp ce 64 de papi legitimi au murit prin violenta. 18 papi au fost otraviti, 4 strangulati, 13 din ei au murit in diferite feluri.“ (E. Rosenow, Wider die Pfaffenherrschaft, pag. 42).
Roma, mai bine zis Vaticanul, si-a atribuit o autoritate universala, care insa nu are legitimare din partea Cuvantului. Aceasta este o putere politica fireasca sub o manta religioasa. Legenda potrivit careia Petru ar fi fost la Roma si ar fi lucrat 20 de ani ca episcop acolo este o incercare zadarnica de a justifica o inventie foarte importanta pentru biserica. Istoricii relateaza doar despre un Simon Magul, care, cu siretlicurile lui vrajitoresti, a facut o impresie puternica asupra senatului Romei. De altfel calatoriile misionare ale lui Pavel si Petru sunt descrise clar, incat nu exista nici o indoiala asupra acestei teme. Daca apostolul Petru ar fi intreprins o calatorie la Roma, acest lucru ar fi fost un eveniment neobisnuit, chiar o senzatie, si noi am gasi o relatare despre aceasta.
Conform Gal. 2, 9, Petru, Iacov si Ioan s-au inteles cu Pavel si Barnaba, prin darea mainilor, ca Pavel si Barnaba sa lucreze pentru neamuri, iar Petru, Iacov si Ioan pentru iudei. Pavel, care a scris catre biserica din Roma, saluta in incheiere 27 de persoane cu numele acestora, dar printre ele nu se afla si numele lui Petru. si in multe epistole scrise de la Roma catre alte comunitati si catre persoane individuale, apostolul Petru nu este pomenit nici o data la Roma.
La o privire atenta a Cuvantului lui Dumnezeu si a desfasurarii religioase, devine clar, ca nici o invatatura introdusa de catre biserica romana nu rezista unui examen cu Sfanta Scriptura. Indiscutabila autoritate papala este deci cu totul nefondata. In toata istoria bisericii nu se relateaza nici o data ca un papa ar fi primit o chemare divina. Din contra, este cunoscut, in general, ca papii sunt alesi de catre un colegiu al cardinalilor – de conclav.

Subiect: Re: Cind si de ce??? Sam Feb 10, 2007 12:10 pm

mai vrea careva o cafea? Smile

Subiect: cafea Sam Feb 10, 2007 5:28 pm

N-am mai facut cafea... m-am lipit de un pahar de vin si i-am dat "print" la ceea ce mi-ai "copy-paste"- naucitor de adevarat si trist in acelasi timp! Sad

Vezi tu, daca este sa o luam "ad literam" se poate rezuma la o simpla "cronica" dar, talmudic vorbind, devine un capat de acuzare si uzurpare a tot ceea ce, prin Isaak,Iaakov si Abraham- Hashem(Dzeu) a dat oamenilor(normali!!!) drept piatra de pret si "coloana de foc" in conduita lor pe pamant!
Cu ingaduinta ta, mi-aduc aminte cu drag de o povestioara de prin Midrash, ce se aseamana cu cei 2000 de ani de I P O C R I Z I E!!!
(...) Era o data... un OM pios, modest si la locul lui, ce-si traia viata in liniste si pace, intr-un sat, undeva in lume...(olam)
Intr-o buna zi, un cersetor s-a pus la usa lui si i-a cerut "un ban"(talant)
OMUL s-a dus in casa si a inceput a cauta peste tot un banut, ca sa-i dea cersetorului... si tot cautind prin casa, se intrista mai tare, pentru ca nu gasea macar un banut sa-i dea cersetorului....tot cauta si iar cauta...
Scotocind prin toate colturile... cu mult greu, dadu intr-un colt de sertar de un banut... bucuros, il lua si il dadu cersetorului cu binecuvintare si multumit ca a facut o fapta buna(brakha)!
Spre seara, nevasta OMULUI veni acasa si afla de gestul sotului, disperata, ii spuse, ca banul cu pricina- era de o valoare foarte mare, din aurul cel mai curat...OMUL, aflind acest lucru, a inceput sa fuga dupa cersetor- nu ca sa ii ia banul, ci ca sa ii spuna ca ceea ce a primit este de o valoare foarte mare!!!
Cersetorul, vazindu-l, fugind dupa el, credea ca i se va lua inapoi banul primit... si uite asa, a inceput sa fuga din ce in ce mai tare... ca OMUL sa nu-l ajunga din urma... sperind ca-si va putea schimba "banul" la prima taraba, primul negustor, ce-i va iesi in cale!!!
...............................................................................................
"cersetorul" cred ca-l putem vedea si astazi, fugind cum poate mai tare(cu BMW-uri,Audi,Mercedes..) in cautarea unei tarabe de negustori(banca,sicav,nasdac,euroinvest...) unde sa-si dea banutul primit la "un pret just" fara sa cunoasca adevarata valoare a ceea ce a PRIMIT-GRATOS!
SHALOM si multzam de rabdarea citirii!

Subiect: Re: Cind si de ce??? Sam Feb 10, 2007 6:35 pm

Frumos scris!