Iata niste exemple de erori si incoerente ale Bibliei: La Marcu cap. 2, zice "cand Abiatar era mare preot". Or, citind Vechiul Testament (1 Sam. 21.1-6), pe vremea respectiva mare preot era Ahimelec, tatal lui Abiatar. Aceasta incoerenta a Bibliei a schimbat viata lui Bart Ehrman, MDiv, PhD. Ea l-a facut sa realizeze ca Biblia poate gresi. Alte nazbatii: samanta de mustar nu e cea mai mica din lume, cum zice Isus la Marcu cap. 4 (cele de petunie, begonie si orhidee sunt mult mai mici, ce sa mai vorbim de sporii de mucegai care, din punct de vedere biologic, sunt si ei seminte). Marcu 14.12, 15.25 zice ca Hristos a fost crucificat in ziua de dupa masa de Paste, iar Ioan 19.14 zice ca Isus a fost crucificat in ziua dinainte de masa de Paste. Luca, povestind despre nasterea lui Isus, spune ca Iosif si Maria s-au intors la Nazaret la o luna dupa ce au venit la Betleem (dupa ce Maria s-a curatit ritual dupa nastere, Luca 2.39). Matei, in schimb, zice ca au fugit direct in Egipt (Mat. 2.19-22). Pavel marturiseste ca dupa ce s-a convertit pe drumul catre Damasc nu s-a dus la Ierusalim sa-i vada pe cei deveniti apostoli inaintea lui (Gal. 1.16-17), in timp ce la Fapte 9.26 scrie ca asta a fost primul lucru pe care l-a facut dupa ce a plecat din Damasc. Urmatoarele pasaje nu faceau parte din cartile Bibliei in momentul in care au fost scrise: parabola cu femeia prinsa in preacurvie (Ioan 7.53-8.12; povestirea nu apare in cele mai vechi si mai credibile manuscrise ale Evangheliei dupa Ioan, stilul povestirii este diferit de restul Evangheliei si ea include un numar de cuvinte si de fraze care ii sunt straine aceste Evanghelii; consensul stiintific in critica textologica este ca aceasta povestire a fost scornita de copistii manuscriselor Bibliei), ultimele douasprezece versete din Evanghelia dupa Marcu (pasajele care arata semnul distinctiv al penticostalilor si inspira secta manuitorilor de serpi din Apalasi; versetele lipsesc din doua manuscrise, cele mai vechi si mai bune manuscrise ale Evangheliei dupa Marcu, fapt confirmat de alte izvoare importante, stilul e diferit de restul Evangheliei, tranzitia intre pasajele precedente si aceste versete este greu de inteles, de ex. Maria Magdalena este prezentata ca si cum n-ar fi fost mentionata ceva mai sus, iar un mare numar de cuvinte si fraze nu se intalnesc in restul Evangheliei; consensul stiintific este ca aceste versete au fost adaugate acestei Evanghelii la mult timp dupa ce fusese scrisa). E bine de stiut ca ispita cu a bea otrava (cu promisiunea hristica ca daca crezi nu ti se va intampla nimic) a fost strecurata de Diavol in textul Evangheliei dupa Marcu.
Modificari ale Bibliei justificate de teologie: Biblia a fost modificata din motive teologice. Copistii ei erau angajati in dispute teologice, si nu doreau ca Biblia (sau mai bine zis cartile din care mai tarziu a fost alcatuit canonul Noului Testament) sa ofere temeiuri grupurilor adverse. De aceea, copistii au modificat textul Bibliei, adeseori avand cele mai bune intentii. Adoptionismul zice ca initial Isus nu era Fiul lui Dumnezeu, ci ca El a fost adoptat ca Fiu al lui Dumnezeu in momentul botezului, Isus fiind un om virtuos, dar nu divin. Marcu 1.11 si Luca 3.23 ziceau initial "Tu esti Fiul meu, astazi nascut", dar au fost modificate sa spuna "Tu esti Fiul meu iubit in care-mi gasesc placerea." Modificare a fost facuta ca sa combata pe adoptionisti. De asemenea versetele care vorbesc de tatal si mama lui care-l cautau in Ierusalim au fost modificate ca in loc de "tatal si mama lui se minunau de invatatura lui" sa zica "Iosif si mama lui..." iar in loc de "Tatal tau si cu mine te-am cautat..." au fost modificate sa zica "Noi te-am cautat..." Docetismul zicea ca Isus, fiind in totalitate divin, n-a fost om in carne si oase, ci doar parea sa aiba un trup omenesc. Luca 5.43-44 vorbesc de sudoarea care cadea de pe fruntea lui Isus ca picaturile de sange. Or, analizand manuscrisele vechi si de incredere, aceste versete nu existau initial in ele. Mai mult, prezenta lor strica chiasmul (figura de stil) care se concentreaza pe rugaciunea lui Isus de ascultare fata de Dumnezeu si strica imaginea lui Isus din Evanghelia dupa Luca, anume de persoana calma si imperturbabila in fata chinurilor si a mortii. De asemenea, versetele in care Isus frange painea si da de baut vinul ca simboluri ale carnii si sangelui sau (Luca 22.17-19) au fost adaugate pentru ca convinge cititorii ca Isus a existat in carne si oase, nu doar ca aparenta. Aceste sunt modificari menite contra docetismului. Pentru Luca nu moartea lui Isus pe cruce aduce mantuirea, ci oamenii sunt mantuiti prin pocainta nascuta din realizarea faptului ca Isus a fost pedepsit fara a avea vina, adica ei sunt mantuiti prin pocainta, nu prin jertfa. Separationismul sustine ca Isus Hristos era alcatuit din doua fiinte diferite: omul Isus care a fost patruns pentru un timp de fiinta divina numita Hristos. Marcu 15.34, care spune "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai parasit?" a fost modificat sa spuna "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce iti razi de mine?", tocmai pentru a combate separationismul. 1 Ioan 4:2-3 zicea in original "orice spirit care il pierde pe Isus" in loc de "orice spirit care nu-l marturiseste pe Isus". A pierde se referea la faptul ca Hristos s-a pierdut de Isus inainte de crucificare, deoarece o fiinta divina nu poate fi supusa suferintei si mortii. Aceasta modificare a fost si ea menita a combate separationismul. Nu toate aceste modificari s-au pastrat in textul Bibliei (de exemplu in traducerea B.O.R. sau in traducerea Cornilescu). In ce priveste ca azi ortodoxismul este vazut ca intemeiat iar docetismul, adoptionismul si separatismul sunt vazute ca erezii, un capriciu al istoriei ar fi fost suficient ca ceea ce e considerat azi ortodoxie sa fie considerat erezie, iar una din erezii sa fi devenit ortodoxie. In diversitatea gruparilor crestine din primele secole ale crestinismului, pur si simplu nu era clar cine are dreptate, dupa cum nici pana in ziua de astazi nu s-a decis cine are dreptate: protestantii, neo-protestantii, catolicii, ortodocsii, armenii, coptii, martorii lui Iehova, mormonii, antroposofii si fiecare crede ce ii dicteaza cugetul propriu. Ereziile au fost calificate ca erezii in urma unor conflicte teologice si a unor manarii politice si scripturale.
Versetele din 1 Cor. 14.34-35 au fost adaugate in Biblie de cei nemultumiti de faptul ca femeile aveau, in optica lui Pavel, permisiunea de a vorbi in biserica (desi numai cu capul acoperit). De ex. in Evanghelii toti discipolii barbati l-au parasit pe Isus, insa discipolitele i-au ramas fidele de-a lungul chinurilor sale. Iar Pavel la Romani 16.7 spune ca Iunia era apostola (deci apostolii lui Hristos nu erau numai barbati). Daca indepartam versetele 34-35 din text, atunci este vorba de o bucata de text contigua care se refera la rolul profetilor crestini. In diverse manuscrise (atat grecesti cat si latinesti) aceste versete nu apar in acest loc, ci dupa versetul 40. Deoarece la cap. 11 Pavel le permitea femeilor sa discute in biserica, este greu de acceptat ca la distanta de numai trei capitole Pavel si-ar fi contrazis radical propria teza. Savantii sunt de parere ca 1 Timotei n-a fost scrisa de Pavel, ci de un discipol al invataturii sale, aflat la a doua generatie dupa Pavel. Nemultumiti de faptul ca Junia a fost numita apostol, traducatorii au tradus ca un barbat numit Junias era apostol in locul Juniei. Din pacate, din lumea antica nu ne-a parvenit niciun exemplu de barbat numit Junias. Alti copisti nemultumiti au schimbat textul, scriind "Salutati pe Andronicus si Junia, rudele mele si de asemeni salutati pe colegii mei de carcera, care sunt primii intre apostoli" in loc de "Salutati-i pe Andronicus si Junia, rudele mele si colegii mei de carcera, care sunt primii intre apostoli". Tot acest efort a fost facut pentru a nega faptul ca femeile pot fi apostoli.
Modificari anti-evreiesti: desi Isus a fost 100% evreu, cu discipoli 100% evrei (punctul de vedere al evanghelistului Matei era ca Legea evreiasca trebuia tinuta 100% de catre crestini), crestinismul a ajuns o religie diferita de iudaism. Asta pentru ca evreii il concepeau pe Mesia ca pe o persoana care are sa vina in slava si sa elibereze intreg poporul evreu, in timp ce Isus a fost un predicator itinerant certat cu legea si cruficicat ca un infractor ordinar. De aceea, pentru evrei, ideea ca Isus era Mesia era o idee complet ridicola, lucru care nu le convenea deloc crestinilor. De ex. Parintii Bisericii afirmau ca daramarea Templului si imprastierea evreilor era pedeapsa pentru faptul ca evreii l-au ucis pe Dumnezeu. In acest context, rugaciunea lui Isus "Tata, iarta-i caci nu stiu ce fac" (Luca 23.33-35) suna ciudat pentru crestinii acelor secole, obisnuiti cu ideea ca pentru Israel n-a urmat iertarea, ci pedeapsa. De aceea, unii copisti ai Evangheliei au eliminat aceasta rugaciune, astfel incat ea nu se regaseste in papirusul P75 si nici in alte izvoare de inalta calitate. Totusi, urmand paralela intre Evanghelia dupa Luca is Faptele Apostolilor: atat apostolii cat si Isus au fost botezati, ei primesc Duhul Sfant la botez, ei proclama vestea cea buna, sunt respinsi de societate pentru asta, sufera in mainile liderilor evrei, iar Petru zice in Fapte cap. 3 ca "stiu ca ati facut asta din nestiinta" iar Pavel zice in Fapte cap. 17 "Dumnezeu a trecut cu vederea vremurile de nestiinta", ceea ce confirma faptul ca Luca a scris si rugaciunea lui Isus din timpul crucificarii, care-i exculpa pe evrei. Pasajul in care Pilat il declara nevinovat pe Isus si isi spala mainile de sangele lui a fost adaugat de catre copisti, el fiind izvorul antisemitismului medieval, intarit in asta de "sangele lui sa fie pe capul nostru si al copiiilor nostri" (Mat. 27.24-25). In Codex Sinaiticus textul este schimbat pentru a mari culpabilitatea evreilor, scriind "Pilat l-a incredintat lor (adica evreilor -- n.n.) spre a fi crucificat". In traducerea siriaca, Mat. 1.21 ("el isi va salva poporul de pacatele lui") a fost schimbat sa scrie "el va salva lumea de pacat", deoarece crestinilor care au tradus versetul nu le convenea ideea ca iudeii pot fi salvati. Ioan 4.22 ("mantuirea vine de la evrei") a fost schimbat in manuscrise siriace si latine ca "mantuirea vine din Iudeea".
Ehrman adauga: nu trebuie sa ne inchipuim ca Biblia se schimba mereu. In general, copistii copiau fidel materialele pe care le aveau la dispozitie, fiind impiedicati in acest fapt de neprofesionalitatea copistilor textelor Noului Testament din primele secole crestine (cu exceptia celor din Alexandria, care erau bine scoliti -- in antichitate gradul de alfabetizare al scribilor se evalua dupa faptul ca stiu sa-si scrie corect propriul nume). Insa, in anumite momente, unii copisti schimbau textele pentru a le face mai usor de inteles, mai greu de respins, pentru a elimina ceea ce ei credeau ca sunt erori de copiere (desi in a le repara nu puteau niciodata garanta ca le-au reparat in mod corect), pentru a nu da apa la moara grupurilor crestine in concurenta cu proto-ortodoxia (ortodoxia in formare, aflata in stadiu incipient), pentru a le da lectii femeilor care vroiau sa discute, sa predea si sa slujeasca in biserica in baza principiului egalitatii in Hristos a tuturor crestinilor (enuntat la Gal. 3.27-28), pentru a pastra Vechiul Testament in crestinism ca marturie prooroceasca despre Hristos dar in acelasi timp a se distanta de iudaism, de evrei si astfel de interpretarea iudaica a Vechiului Testament, care facea de cacao pretentiile mesianice ale lui Isus, etc.
Uite de cand a inceput studiul serios in critica textologica:
http://en.wikipedia.org/wiki/John_MillMisquoting Jesus, p. 211: Am ajuns sa gandesc ca singurul motiv pentru care Dumnezeu ar fi inspirat Biblia ar fi ca poporul sau sa aiba in mod real la dispozitie cuvintele lui, dar daca El ar fi vrut intr-adevar ca oamenii sa aiba in mod real acces la cuvintele sale, in mod sigur le-ar fi pastrat intr-un mod miraculos, la fel de minunat precum El le-a inspirat la originile textului. Dat fiind faptul ca El n-a pastrat cuvintele, mi s-a impus concluzia ca El nici macar nu s-a deranjat sa le inspire.
Misquoting Jesus, p. 11: Asa cum vom vedea in aceasta carte, pur si simplu nu putem fi siguri ca am reconstruit fidel textul original. E greu de stiut ce vor sa spuna cuvintele Bibliei daca nici macar nu stim despre ce cuvinte era vorba in original! Asta a devenit o problema pentru teoria inspiratiei divine a Scripturii, caci mi-am dat seama ca pentru Dumnezeu n-ar fi fost mai dificil sa conserve cuvintele Scripturii decat i-ar fi fost sa le inspire in textele originale. Daca El vroia ca poporul sau sa aiba cuvintele sale, in mod sigur El le-ar fi oferit lor aceste cuvinte (si chiar le-ar fi dat cuvintele in limba lor proprie, in loc de greaca si ebraica). Faptul ca nu avem cuvintele respective arata clar, gandeam eu, ca El nu le-a conservat pentru noi. Iar daca El n-a facut acest miracol, atunci nu am niciun motiv sa cred ca El a facut miracolul anterior, si anume cel de a inspira aceste cuvinte.
Argumente ca Biblia nu e inspirata, extrase din The Bible Unearthed (documentar difuzat pe History Channel): In vremea cand ar fi navalit evreii in Canaan, Canaanul era provincie a Imperiului Egiptean si evreii nu puteau cuceri tara de la uriasi pentru ca... era deja cucerita de egipteni, iar garnizoanele egiptene nu le-ar fi permis evreilor sa faca manevre militare in zona, ce sa mai vorbim de dat lupte cu bastinasii. Pe vremea in care se presupune ca a existat regele David, Ierusalimul era o cetatuie (sau mai bine zis un post de paza dintr-un satuc), nicidecum un oras sau mare centru urban. In vremea in care se presupune ca a trait regele Solomon, au fost ridicate cetati in anumite locuri mentionate in Biblie, dar in alte locuri mentionate ca fiind cladite in timpul domniei lui Solomon cetatile s-au ridicat la peste un secol sau doua dupa timpul lui Solomon. Ideea unui regat evreu unit cu capitala la Ierusalim a fost inventata de niste scribi ai regelui Ezechia, care mustea de dorinta de a cuceri intregul Israel, aflat sub stapanire asiriana. In vremea lui Ezechia, evreii nu erau monoteisti, ci credeau in Yahweh si sotia lui, Asera (Asherah). In scopul de a unii sub domnia sa cetatenii regatului sau cu refugiatii din Israel, Ezechia a decis sa impuna monolatria, centralizand astfel ritualurile religioase la Ierusalim. Cartea care sta la baza documentarului a fost numita "o dare de seama brutal de sincera a ceea ce arheologia ne poate spune si nu ne poate spune despre acuratetea istorica a Bibliei"
http://en.wikipedia.org/wiki/The_Bible_UnearthedLa 2 Regi 19:35-36, scrie ca ingerul Domnului a omorat 185000 de soldati asirieni, ceea ce l-a facut pe Sanherib sa se retraga. Realitatea a fost insa mult mai jalnica: regele Ezechia a induplecat asirienii sa plece, oferind nu numai sume uriase de bani, bijuterii si mobila cu insertii de fildes, ci si propriile sale fiice, haremul sau si muzicienii sai, facand din Iuda un stat tributar asirienilor.
Ehrman spune ca seminariile prezbiteriene, metodiste, luterane, episcopaliene sunt seminarii liberale, iar profesorii de acolo nu cred ca Biblia este 100% inspirata de catre Dumnezeu.
Ehrman in Jesus, Interrupted: Banuiala mea e ca majoritatea studentilor care vin in primul an de seminariu teologic nici nu stiu la ce sa se astepte de la cursurile cu privire la Biblie. ... Fiecarui student i se cere sa urmeze cursuri introductive si apoi avansate in studii biblice. Cei mai multi studenti se asteapta ca aceste cursuri sa fie predate dintr-o perspectiva pioasa, aratandu-le lor, ca viitori pastori, cum sa aplice Biblia la vietile oamenilor in predicile lor saptamanale. Astfel de studenti trebuie sa se astepte la o trezire foarte dura la realitate: seminariile protestante principale din SUA sunt vestite pentru a nega convingerile dragi ale studentilor cu privire la Biblie, chiar daca aceste convingeri sunt o idee vaga si calda ca Biblia este un ghid minunat pentru credinta si practica, care trebuie tratat cu respect si pietate. Aceste seminarii predau studii serioase de analiza a Bibliei. Ele nu flateaza pietatea studentilor, ci sunt predate de universitari care sunt la curent cu ceea ce savantii de limba germana si de limba engleza au scris despre Biblie in ultimii 300 de ani. Ei vor sa-i faca pe studenti constienti asupra Bibliei mai degraba decat sa predea ce se gaseste in Biblie. Aceste cursuri sunt predate dintr-o perspectiva pur academica si istorica, adica total diferit de ceea ce se asteapta studentii din anul I si total diferit de tot ceea ce ei au auzit pana atunci, acasa, la biserica sau la scoala de Duminica. Biblia, in mai toate seminariile mari protestante iar de curand si in cele catolice, este trata critic-istoric, ceva complet diferit de abordarea devotionala a Bibliei pe care credinciosii o invata la biserica. Abordarea devotionala se concetreaza pe ceea ce Biblia are de spus, in special mie personal sau societatii mele, despre Dumnezeu, Hristos, biserica, relatia mea cu lumea, despre ce trebuie sa cred, despre cum trebuie sa actionez, despre responsabilitatea mea fata de societate, despre cum pot sa ma apropii de Dumnezeu, despre cum sa traiesc mai bine. Metoda critico-istorica are alte prioritati, punand prin urmare intrebari diferite. In centrul ei sunt intrebarile istorice, de aici si numele ei, asupra a ceea ce autorii Bibliei au vrut sa spuna in contextul in care au scris. Cine au fost autorii Bibliei? Se poate ca unii dintre autori sa nu fi fost cine pretindeau ca sunt sau cine s-a pretins despre ei ca sunt? De ex. ca 1 Timotei n-a fost de fapt scrisa de Pavel si ca Geneza n-a fost scrisa de Moise? Cand au trait acesti autori? Care erau circumstantele in care au scris? Ce subiecte incercau ei sa discute in vremurile in care au trait? Cum erau ei influentati de premizele istorice si culturale ale timpului in care au trait? Ce surse au folosit acesti autori? Cand au fost scrise aceste surse? Este posibil ca perspectivele acestor surse sa difere intre ele? Este posibil ca diferiti autori care au folosit aceste surse sa aiba perspective diferite, atat fata de sursele lor cat si unii fata de altii? Este posibil ca ale Bibliei carti, fiind bazate pe o multime de surse, sa aiba contradictii interne? Pot exista diferente ireconciliabile intre ele? Este posibil ca ceea ce cartile spuneau in contextul lor istoric sa nu coincida cu interpretarea lor de azi? Se poate ca interpretarea curenta a Bibliei sa scoata cuvintele ei afara din context si astfel sa-i distorsioneze mesajul? Si ce ne facem daca nici macar nu avem cuvintele originale ale Bibliei? Ce ar fi daca de-a lungul secolelor in care atat Vechiul Testament in ebraica cat si Noul Testament in greaca au fost copiate de mana si schimbate pe alocuri de catre scribi bine-intentionati dar neglijenti? Sau de catre scribi constienti, care schimbau textele astfel incat ele sa spuna ceea ce vroiau ei sa spuna? Astea sunt cateva din multele intrebari ridicate de metoda critico-istorica.
Acum cred ca a devenit clar de ce am numit fundamentalismul crestin drept "inapoiat din punct de vedere universitar si teologic".
Jesus, Interrupted: Este Dumnezeu indulgent cu nestiinta celor idolatri? O inconsistenta foarte interesanta a Faptelor Apostolilor apare in una din putinele relatari din Fapte in care Pavel predica pentru pagani, predica sa pentru filosofii Atenei, stand in Areopag (Fapte 17:22-31). Pavel incepe predica prin a face publicului un compliment pentru marea lor religiozitate, dar continua prin a indica faptul ca ei au facut o mare eroare in a gandi ca-l pot adora pe Dumnezeu prin a adora idoli, "pentru ca Dumnezeu nu traieste in altare facute de maini omenesti, ci este Domnul Pamantului, Creatorul tuturor lucrurilor. Dar, Dumnezeu a trecut cu vederea vremurile de nestiinta si in acest moment comanda tuturor oamenilor, de pretutindeni, sa se pocaiasca." Acesta este un verset-cheie. Conform lui Pavel, paganii au adorat zei pagani din nestiinta, pur si simplu nu stiau sa faca mai bine decat atata, Dumnezeu a trecut asta cu vederea si le-a oferit o sansa acum sa ia la cunostinta adevarul si sa creada in El prin Hristos, care a fost inviat din morti. Ceea ce face acest punct de vedere atat de interesant este ca Pavel, el insusi, vorbeste despre religia pagana intr-una din scrisorile sale, si face extrem de clar faptul ca nu crede ca paganii adorau idolii din nestiinta, sau ca Dumnezeu a trecut cu vederea actiunile lor in speranta ca ei se vor pocai. In Romani 1:18-32, Pavel proclama contrariul, adica mania lui Dumnezeu s-a revarsat asupra paganilor, pentru ca ei in mod intentionat si constient refuza cunoasterea lui Dumnezeu care le era innascuta: "Caci ceea ce se poate cunoaste despre Dumnezeu le este clar, deoarece Dumnezeu le-a arat-o lor" (Romani 1:19). Nu si-au urmat fanteziile religioase din nestiinta, ci in totala cunostinta a adevarului: "Desi l-au cunoscut pe Dumnezeu, nu l-au cinstit ca Dumnezeu si nu i-au multumit lui, ei preschimband gloria Dumnezeului nemuritor pentru imaginile unor oameni muritori, sau ale unor pasari, sau patrupede, sau reptile." A trecut Dumnezeu cu vederea pacatul lor? In niciun caz. Ei sunt fara putinta de a se scuza si Dumnezeu ii pedepseste, nu numai intr-un timp nestiut de nimeni, adica in viitor, ci chiar in prezent, facandu-i sau lasandu-i sa devina din cei in ce mai corupti, ticalosi si imorali. Astfel, avem doua puncte de vedere contrarii asupra viziunii lui Pavel asupra adorarii idolilor de catre pagani. Ii adora din ignoranta? Pavel din Fapte zice da, Pavel in propriile scrieri zice nu. Trece Dumnezeu cu vederea ce au facut ei? Faptele zic ca da, Pavel zice ca nu. Sunt ei responsabili pentru propria idolatrie? Faptele zic ca nu, Pavel zice ca da. Ii pedepseste Dumnezeu cu manie, in prezent, pentru faptele lor? Faptele zic nu, Pavel zice da. Savantii au incercat sa reconcilieze aceste contradicitii. Cel mai adesea se sustine pe tema asta ca deoarece Pavel in Fapte vorbeste cu insisi idolatrii, vroind sa-i converteasca, nu le spune ceea ce gandeste cu adevarat, pentru a nu-i jigni. Sincer, mereu aceasta teza mi s-a parut greu de crezut. Ar insemna ca Pavel, pentru a castiga cativa adepti, pur si simplu ar minti asupra a ceea ce e punctul de vedere al lui Dumnezeu despre activitatile lor religioase. Pavel era o gramada de lucruri, dar nu cred ca umbla cu fofarlica. Pavel cel adevarat ar fi predicat ceva despre focul iadului, pentru a-i face pe acesti oameni sa realizeze ca umbla pe cai gresite. Tactul este o caracteristica rar intalnita la Pavel cel istoric. Se pare ca Pavel din Fapte nu e acelasi cu Pavel cel real, cel putin cu vedere la aceasta problema fundamentala a reactiei divine la idolatria pagana. Este statul roman o forta a binelui sau a raului? Intrebarea mea finala privind o discrepanta majora de perspective este una pe care si-o puneau multi din crestinii primari: care este atitudinea crestina potrivita fata de stat? Autori diferiti raspund in mod diferit la aceasta intrebare. Uneori, aceste raspunsuri contrazic alte raspunsuri la aceasta intrebare. Apostolul Pavel reprezinta o extrema a spectrului, "Fiecare persoana trebuie sa fie supusa autoritatii de guvernare, caci nu exista alta autoritate decat de la Dumnezeu, iar toate autoritatile care exista au fost instituite de Dumnezeu. Prin urmare, cine se opune autoritatilor, se opune ordinii instituite de Dumnezeu. Caci autoritatea este servitorul lui Dumnezeu, spre binele tau. " (Romani 13.1-2,4). Autoritatile de la guvernare sunt de la Dumnezeu, El le-a instituit spre bine si nimeni nu trebuie sa li se opuna pentru ca a te opune lor inseamna a te opune lui Dumnezeu. Polul opus este reprezentat de viziunea din Apocalipsa, care vede autoritatile drept ticaloase, instituite si controlate de fortele raului, si supuse in final maniei lui Dumnezeu, autoritati de felul Antihristului si servitorilor lui. Aici orasul Roma este descris ca "Marea Curva si mama curvelor si a atrocitatilor pamantesti, beata de sangele sfintilor si de sangele martorilor lui Isus." De ce aceasta Curva a Babilonului din Apocalipsa 17 se refera la autoritatile romane, cele laudate de Pavel? Pentru ca un inger ne da interpretarea intelesului acestei viziuni a Curvei Babilonului: "Fiara pe care sta ea are sapte capete, care reprezinta cei sapte munti pe care este asezata femeia. Ea insasi este marele oras care domneste peste regii Pamantului" (Apoc. 17:18). Care este marele oras domnitor al primului secol, asezat pe sapte munti? Desigur, Roma, orasul cladit pe sapte dealuri. In Apocalipsa Roma nu este o autoritate benefica, lucrand spre bine, nu e servitorul lui Dumnezeu, instituit spre binele poporului sau, asa cum zice Pavel. In Apocalipsa, Roma este o autoritate ticaloasa, depravata, blasfemiatoare, flagrant de imorala, violent de opresiva. Nu e instituita de Dumnezeu, ci de inamicii lui Dumnezeu. Dar, zilele ei sunt numarate. Dumnezeu va rasturna in curand statul roman pentru a-si intemeia regatul si va sterge Curva Babilonului de pe fata pamantului.
In general, Faptele Apostolilor nu sunt o sursa de incredere despre faptele lui Pavel si despre parerile lui Pavel.
http://www.amazon.com/s/ref=nb_ss?url=search-alias%3Daps&field-keywords=ehrman&x=0&y=0Fiul lui Dumnezeu insemna in iudaism un intermediar (mediator) intre Dumnezeu si lume. Cine erau astfel de intermediari? Israel, ca popor ales sa infaptuiasca vointa lui Dumnezeu in lume, regele lui Israel, ales ca sa indrume poporul lui Israel pe noi culmi de infaptuire a vointei lui Dumnezeu si profetii, care indrumau poporul pe calea corecta pentru infaptuirea aceste vointe. Ce inseamna Hristos (Mesia)? Isus Hristos nu era fiul lui Iosif Hristos si al Mariei Hristos. Mesia inseamna cineva care a fost uns, ca semn al unei alegeri speciale din partea lui Dumnezeu. Cine erau unsi in Israel? Preotii si regii. Prin urmare, preotii si regii erau Mesii. In cartile iudaismului s-a inregistrat promisiunea ca un urmas al lui David va fi mereu pe tronul de domnie al lui Israel. Or, aceasta promisiune nu s-a adeverit in timpul ocupatiilor asiriana, babiloneana, greceasca si romana. Poporul lui Israel a interpretat aceasta situatie prin optica profetilor, adica o pedeapsa de la Dumnezeu pentru pacatele poporului. Ca urmare, evreii doreau sa respecte foarte riguros Legea lui Dumnezeu (adica se comportau fanatic), pentru a face aceasta pedeapsa sa inceteze. Incetarea pedepsei era asteptata la venirea lui Mesia, adica un urmas al lui David care va restaura sub domnia sa statul suveran al lui Israel, eliberandu-l de sub jugul opresiunii pagane. Alti evrei, urmand Daniel 7.13-14, il asteptau pe Fiul Omului (un fel de judecator cosmic) sa vina si sa elibereze poporul lui Israel, judecandu-i pe pagani si pedepsindu-i pentru faptul ca l-au oprimat pe Israel. Trei evanghelii nu rostesc niciun cuvintel ca Isus ar fi fost Dumnezeu. Una singura, scrisa cea mai tarziu, il prezinta pe Isus ca fiind Dumnezeu. E trei contra unu. Sigur, ele strict vorbind nici nu neaga ideea, dar e cel putin ciudat ca trei evanghelisti au "uitat" sa ne spuna taman ce era mai important despre identitatea lui Hristos. Pe urma, evangheliile (considerate numai conform criteriilor pentru documentle istorice) nu spun ca Isus ar fi Fiul Omului. Asta o spune Pavel, nu evangheliile. Metoda critico-istorica nu pleaca de la premiza ca toti autorii Bibliei, luati la gramada, vorbeau despre acelasi lucru, adica aveau acelasi mesaj unii cu altii. De-aia pare ciudat ce spun, pentru cine l-a citit pe Pavel si crede ca Pavel a vorbit despre aceleasi lucruri ca evangheliile. Dar, ceea ce e ciudat la crestinism e ca crestinismul nu e religia lui Isus (un profet apocaliptic evreu care ii invata pe evrei cum sa tina cum trebuie Legea evreiasca pentru a intampina imparatia pamanteasca rezervata evreilor si celor ce tin Legea evreiasca), ci crestinismul este o religie despre Isus. Adica crestinismul s-a constituit in baza unor dogme care n-au fost enuntate de Isus (de exemplu Pavel invata tocmai pe dos fata de ce invata Isus despre respectarea Legii evreiesti in Evanghelia dupa Matei), ba chiar in baza unor dogme care n-au nicio legatura cu Scriptura (cum ar fi dogma Sfintei Treimi, care nu se regaseste in manuscrisele grecesti ale Bibliei pana cand nu a fost falsificat un manuscris special pentru a-l face pe Erasmus sa includa dogma Trinitatii in editia greceasca a Noului Testament--chestiunea se numeste Comma Johanneum si ne arata cam ce incredere putem avea in editiile Bibliei care cuprind aceasta idee). In crestinismul timpuriu, generatii intregi de crestini au trait si au murit fara a fi auzit macar ca ar exista ceva numit Sfanta Treime.
Ce zice Ehrman la sfarsitul lui Jesus, Interrupted: el are prieteni crestini, care cred ca Dumnezeu exista, ca Isus este Hristosul, ca Isus este Domnul, etc., dar care sunt perfect de acord cu metoda critico-istorica, de fapt sunt ei insisi cercetatori conform metodei critico-istorice, dar acest lucru nu i-a impins sa-si paraseasca biserica. Asa ca: metoda critico-istorica nu duce musai la agnosticism sau la ateism, dar ea ne poate invata ca crestinismul este o religie omeneasca, Biblia este o carte omeneasca, care contine diferite puncte de vedere, aceste puncte de vedere se contrazic uneori intre ele, plecand de la detalii si ajungand la probleme teologice majore, iar noi in acest fel nu mai credem ca ceea ce a fost spus in contextul de acum 2000 de ani poate fi preluat cuvant cu cuvant si aplicat la situatiile din sec. XXI. De fapt, zice Ehrman, toti cititorii Bibliei isi aleg ce sa creada si ce sa respinga din ea. De exemplu parintii evanghelici ai unei adolescente evanghelice au fost foarte suparati de dorinta ei de a se tatua, deoarece Biblia interzice tatuajele. Dar, observa Ehrman, cam in aceleasi capitole Biblia interzice a purta haine facute din doua stofe, interzice sa mananci porc si spune ca adolescentii neascultatori trebuie omorati cu pietre. Asa ca cine se fereste de tatuat din cauza Bibliei ar trebui sa poarte haine dintr-o singura stofa, sa nu manance porc si sa-si dea copiii la omorat cu pietre daca ei sunt neascultatori. Automat, fiecare cititor al Bibliei face o selectie a versetelor biblice, pe unele le crede si le aplica, iar pe altele nu le crede si nu le aplica. De ce? Pentru ca a fi cititor al Bibliei nu te scuteste de a gandi personal ce se cade sa faci si ce e injust, odios sau pur si simplu absurd de facut in zilele noastre.
Subiect: Din erorile Sfintei Scripturi 
Dum Feb 28, 2010 6:54 pm
