Barfeam intr-un articol trecut despre stolul de pasarici din capu' unora de pe aici. Ei bine, cu toate ca stiam ca nu-i singurul caruia-i sufla vantul prin cap ca prin Baragan, uite ca azi l-am gasit si pe frasu'... am dat de casa "La choucroute" (varzà in traducere neaose).
Am ramas mut (defapt nici nu aveam cum sa raman altfel ca eram doar cu blanosu' iar el nu prea-mi raspunde la intrebari si se face ca nu intelege romaneste, dar mde asta-i o alta poveste) contempland varzaria atarnata de peretii fatadei, incercand sa deslusesc cam ce a fost in capu' acestui artist neinteles de generatia mea invechita.
Cu toate ca din fire nu-s curios, de data asta-mi fremata impulsurile-n bibilica sa stiu cam ce ar fi pe dinauntrul, daca pe afara arata precum un film de groaza, mai ales ca prin perdele "ingalbenite de timp" se puteau distinge unele creaturi halloweeniene. In timp ce eu eram ocupat cu contemplatu' si filmatu', pe blanos la apucat nevoia mare chiar in usa reclamantului, bine asta nu ar fi ceva nou, are si el asa cate-o dambla, cand il excita ceva, dar problema e ca nu mai vrea s-o stergem si ramasese cocosat acolo, ca o baba de 100 de ani, bolnava de reomatism. A trebuit sa-l trag ca pe sanie si s-o tundem cat mai aveam timp, ca sa nu ne trezim cu vreun halloween in cap si am plecat in drumul nostru ca asa-i sade bine calatorului.
Va las si pe voi sa contemplati aceasta opera de arta flamanda (vezi leu' din dreapta):