Fost-a un opaiț,
ce-a luminat cândva
și-n nimb de aur
lumina-i strălucea!
Veniră fluturi mulți
…o mie,
lumina să i-o vadă,
dar a lor aripă
îi stinseră lumina,
apoi, plecară-n
lumea largă!
În noaptea ce cuprinde
pământu-n lung și-n lat
de veghe stă opaițul,
dar e cu ochiul,
spre pământ plecat!
Când magică,
iubirea lui lumească-i
aprinse nimb de aur,
se-nchise între ziduri
iubirea, să-și trăiască!
rodica cernea
