Cu trup de lut,
flămând, zburdând,
învins-am iadul pe pământ!
Cu mâna grea,
prind fulgerul din cer
ce stă să cadă,
și luminez,
grădina lumii-acum cu el,
îndată!
Când roua,
în gene-mi tremură grăbită,
clepsidra o întorc,
smerită
și-a vieții filă,
o întorc acum,
de dor,
nedomolită!
***
Esență inodoră,
parfum rătăcitor,
desprins din taina vieții,
stropind mistere trup,
mă umple,
de lumină!
***
Tot urcând
pe-un fir de ploaie
m-am îmbrățișat,
lampa mea-mi înșiră viața,
pe-un stativ,
uscat!
***
Suspendat-am viața,
într-un gând uitat,
rază de lumină
trimisă-n neant!
***
Întorși,
la izvor cuvant,
zei tăcuți,
neostoind dureri,
la gândul meu,
acum se-nchină!
rodica cernea
