Neliniști,
depuse strat după strat
descătușând trupuri înfierbântate de iubire,
arcuiesc peste coapse fremătânde
mereu reculese-n tăceri,
ofilind arome de flori
putrezite în iarna târzie.
Grimase,
înrobite în clipa efemeră
dau culoare
misterioasei treceri a timpului.
Din trufia cărnii
se desprinde lent o nouă viață
într-un strigăt biruitor!
Emoția se scaldă-n oceane
dând contur prezentului
în cuvinte delicate și aspre
prin văzduhul lichefiat
de spaima neiubirii.
Neliniști,
depuse strat după strat
în trupuri bolnave,
himere osândite
amintindu-și povara singurătății,
manechine melancolice
prinse în roata vieții,
netraită încă!
Rodica Cernea
