Îmi e un dor nebun de toamnă,
de frunze galbene ce mor pe-alei,
iubirea mea, nu e decât o dramă
și-o ceață, în care te ascunzi de vrei!
E tânguirea frunzei ce s-a ofilit pe ram
și ploaia ce îmbib-acum pământul,
este neantul cel privesc pe-un geam
sunt eu, cea care n-a uitat cuvântul!
Iubirea mea, e holda ce-ai cules
adapostind-o în hambarul viață,
e-un măr frumos ce-o gură l-a ales
și-o viață, mai subțire ca o ață!
rodica cernea
