Unde ești,
când înflorește
macul printre lanuri verzi
și condorul se rotește
la-nălțimi ce nu le vezi?
Unde ești,
când dintr-o floare
o petală a căzut
și când tristă viața-mi pare
ești pierdut, și, n-ai văzut?
Unde ești,
când din cuvinte
noi povești eu plăsmuiesc
tu, te uiți cu luare-aminte
când iubiri mi se-mplinesc?
Unde ești,
când râsul moare
pe o gură-n veci flămândă,
flacără nemuritoare
pe un vârf înalt de stâncă?
Unde ești,
când vântul rece
un sărut mi-a pus pe gene,
dar cu degetul îmi trece,
peste buze-ncet, alene?
Unde ești
când printre riduri
nevăzut se-ascunde timpul
și-mi înalță mii de ziduri
de nu pot vedea Olimpul?
Unde ești,
când între palme
stelele strivesc ușor
și cu dorurile-mi calme
torc din ele-un firișor?
Unde esti
când el, apusul
umbra trist și-a sărutat
și când peste tot întinsul
nopțile au înghețat?
Unde esti?
Rodica Cernea
