Nu mă tem să fiu culoarea
ce plutește-n jurul tău,
pot fi lacrima ori floarea
sau roaba lui Dumnezeu!
Nu mă tem să-mi ascult visul,
roua s-o împart la flori,
vreau să îmi înving abisul,
prăvălitelor ninsori!
Nu mă tem să-mi plâng iubirea
să fur zorii și să mor,
să dansez cu nemurirea
să fiu călător cocor!
Nu mă tem să rup o floare,
să te-mbrațișez oricând,
să fiu apa curgătoare
peste stânci alunecând
Nu mă tem să urc un munte,
în adâncuri să cobor,
să mă joc cu lucruri sfinte
să mă ‘nalț ușor în zbor!
Nu mă tem să scriu o carte
cititor, să fiu aș vrea,
să înving iubiri deșarte,
să fiu fir de peruzea!
Nu mă tem să-mi înfrâng visul
să sfidez tot ce e greu,
să pun pe coarde arcușul
să-ți șoptesc numele meu!
Nu mă tem….
Rodica Cernea
