Tu eşti bărbatul vieţii mele,
Eşti lângă mine,
Sigur eşti,
Şi ai venit din nemurire,
Pe mine astăzi să iubeşti.
Să mângîi dorurile toate,
S-alinţi, şi să săruţi din plin,
Poemul inimii curate
Şi-a sufletului ce se zbate
Între lumesc şi-ntre divin.
Te-am aşteptat iubitule o viaţă,
Te-am aşteptat cu dor nebun
Să vii, să-ţi mângîi a ta faţă,
Să te iubesc, şi să mă-ntorc din drum,
Ca să rămân alături, lânga tine,
Să-ţi sparg necazurile vieţii,
Ce au umbrit cu norii negrii
Lumina sfânt-a tineretii.
Şi cu iubire blândă şi curată,
Să-ţi bucur sufletul înnegurat,
De ale sorţii viaţa-n rol jucată,
Pe estacada lumii în păcat.
Să spăl cu-a-mele lacrimi de iubire
Întreg necazul sufletului tău,
Şi să ne-ntoarcem iar în nemurire,
În Cerul veşnic al lui Dumnezeu.
Şi ridicaţi la ceruri împreună,
Să-nchidem cercul sferei amândoi,
Ca suflete pereche-ntotdeauna
Să ne întoarcem iaraşi înapoi.
(Eugenia Enescu 1 octombrie 2009)