Ca tot este martie, luna dedicata initial lui Marte, zeu al razboiului... desi un pic mai tarziu de 1 martie...

Ploaie în luna lui Marte
de Nichita Stanescu

"Ploua infernal,
si noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.

Peretii odaii erau
nelinistiti, sub desene în creta.
Sufletele noastre dansau
nevazute-ntr-o lume concreta.

O să te ploua pe aripi, spuneai,
ploua cu globuri pe glob si prin vreme.
Nu-i nimic, iti spuneam, Lorelei,
mie-mi ploua zborul, cu pene.

Si mă-naltam. Si nu mai stiam unde-mi
lasasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urma: raspunde-mi, raspunde-mi,
cine-s mai frumosi: oamenii?... ploaia?...

Ploua infernal, ploaie de tot nebuneasca,
si noi ne iubeam prin mansarde.
N-as mai fi vrut să se sfirseasca
niciodata-acea luna-a lui Marte."



original mai este Nichita Stanescu:sunny: ... si mai zicem ca nu avem cu ce ne mandri ca romani:!: :heart:

Poate e din cauza citatului care arata nasol...dar spuneam ca imi place, cum sa nu!

Poezia de mai sus mi-a adus aminte de o alta la fel de frumoasa , scrisa tot de Nichita -atât de drag sufletului meu !!!
Sigur o cunoastesti !

Ce bine că eşti

E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai c**ând.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.

Nichita Stanescu

De dragoste

Ea stă plictisită şi foarte frumoasă
părul ei negru este supărat
mâna ei luminoasă
demult m-a uitat, -
demult s-a uitat şi pe sine
cum atârnă pe ceafa scaunului.

Eu mă înec în lumine
şi scrişnesc în crugul anului.
Îi arăt dinţii din gură,
dar ea ştie că eu nu râd,
dulcea luminii faptură
mie, pe mine mă înfăţişează pe când
ea stă plictisită şi foarte frumoasa
şi eu numai pentru ea trîăiesc
în lumea fioroasă
de sub ceresc.

si pe muzica AICI

sau:

Lună în câmp

Cu mana stânga ti-am întors spre mine chipul,
sub cortul adormitilor gutui
si de-as putea să-mi rup din ochii tai privirea,
vazduhul serii mi-ar parea caprui.

Mi s-ar parea ca deslusesc, prin crenge,
zvelti vanatori, în arcuitii lei
din goana calului, cum isi subtie arcul.
0, tinde-ti mana stânga catre ei

si stinge tu conturul lor de lemn subtire
pe care ramurile I-au aprins,
suind sub luna-n seve caii repezi
ce-au ratacit cu timpul, pe intins.

Eu te privesc în ochi si-n jur să sterg copacii
In ochii tai cu luna mă rasfrang
... si ai putea, uitand, să ne strivesti în gene
dar chipul ti-l intorn, pe bratul stâng.

si din nou pe muzika: AICI

N.Stanescu

Sunteti deosebiti:sunny: si speciali, fiecare in felul sau.
Marku, ce poate fi mai frumos decat florile, nu-i asa? Ma bucur ca va plac si voua...(deosebite poezii)
Alex, pffff:lol!: , cu Paunescu al tau. Da, cam asa e, stii... de multe ori, valoarea unui poet nu e reflectata de ceea ce face el din punct de vedere politic. Paunescu este un poet cu un talent deosebit. Pacat insa ca... constiinta sa s-a corupt, asa cum reflecta poza aceea. Caci daca constiinta sa ar fi fost una treaza si integra, nu ar fi dormit stiind ca sta pe un fotoliu din care poate dirija (sau cel putin contribui), la destinul unui neam (culmea, pe care il elogiaza atat de mult in poeziile sale). Coruptia nu inseamna doar "a primi sau a da mita" ...

Cristinusa, Nichita Stanescu este ... mai original decat multi altii... faina poezia, si mie imi place:sunny:

O primavara faina, asa ca si florile postate!

:P

eu le am pe toate Stanescurile de mai sus pe muzica :-)

Paunescu, da, talent, dar nu ma incanta!

Superbe flori, Giulia si Marku!
Abia astept sa vina caldura...
M-am plictisit de vremea olandeza, sper ca aprilie sa fie frumos deoarece m-am plictisit de haine groase!
Vreau sa ma imbrac in lucruri usoare, colorate, sa infloresc precum florile voastre.....

hai să ne scoatem amintirile la plimbare
prin viitorul apropiat,
să păşim apăsat, cu gulerele ridicate
tu, dacă vrei, probează un zâmbet discret
dintr-o carte,
poate dăm o tură pe la nebunul săritor
într-un picior,
cu motan şi miros înţepător
cu secunde concrete şi ceas rotund
pe perete
sigur, poţi să te schimbi,
am să mă uit în altă parte
(într-un parc sau poate sub un pod)
te prinde bine căptuşeala cu modele abstracte
uneori şoapte, alteori foarte
departe
închide ochii, dă-mi o palmă,
două,
poate chiar trei iluzii, să nu mă plictisesc
aşteptând să terminăm jocul grotesc
de-a viaţa-scunselea

a.h.gheorghiu



Oglinzile,
aceste ape îngheţate ale realului,
sunt martorele amuzate şi pline de sarcasm
ale schimbării noastre perpetue. Ne privim
inconştienţi, fiecare în oglinda proprie, azi,
mâine, peste o sută de ani şi nu vedem nasul
turtit, fruntea teşită, faţa păroasă şi tâmpă.
Nu ştim că avem mersul strâmb, cocoşat.
Nu ştim că ne căutăm atent semenii
de păduchi în blana groasă şi murdară
de sentimente şi ani care acoperă trupurile.
Privim nostalgic către stele în timp ce
oricare copac ne atrage irezistibil. Şi râdem.
Mai rău este că oricare încercare de a vorbi
degenerează în grimase, strâmbături, bufonerii, imitaţii. Şi nici măcar atât, ci imitaţiile unor
imitaţii de mult uitate.

În zori de zi voi porni ţipând, cocoşat
să caut o peşteră în care să dorm
şi să-mi scrijelesc obsesiile.

delca ctin.