Am deschis acest subiect ca dupa cate am vazut , si sper sa fi vazut bine , nu exista si am simtit nevoia sa dau cu capul undeva pana imi revin, si ma trezesc si eu la realitate

asa , hai sa incepem, am 32 de ani , divortata , cu un baiat de 9 ani .Am cunoscut un belgian in vara anului trecut ,ne am vazut , ne am placut , si a m hotarat ca in februarie sa vin aici impreuna cu copilul meu , Ajunsa aici ,pentru inceput a fost greu pana m-am adaptat si cunoscut casa , orasul , pana am fixat ce as avea nevoie pentru a duce o viata normala, magazine , spital , posta , medic de familie, ma rog toate astea , apoi am constat ca omul meu , nu era asa incantat de relatie cum eram eu ,ceva lipsea, nu mai era atmosfera aia de vacanta ci tensiune in casa cat cuprinde, eu stresata ca nu stiam ce gandeste el , iar el , stresat , ca nu era atmosfera ca atunci cand eram in romania.Pana l a urma am deschis subiectul si l am intrebat ce are , ce nu i place sau ce nu merge , el spunand ca e greu ca nu stiu olandeza si nu putem comunica bine, dar de fapt el nu tine la mine indeajuns ca sa ma ajute sa ma integrez aici .Nu stie ce vrea , este confuz, si este foarte greu de urnit sa depunem actele ca sa pot locuii si eu legal aici,sa pot incepe un curs de flamanda, ca sa pot sa ma integrez mai usor, sa imi gasesc de lucru , si tot asa, nu ma ajuta cu nimic dar nici nu vrea sa plec de la el, se ambitioneaza sa ma tina aici .Acum el nu ma tine legata , tot cititnd pe forumuri si vorbind cu fete de pe aici,sunt convinsa ca relatia asta nu duce nicaieri ,nu tu viitor , nu tu familie si iubire, doar robotel de casa, fara nici o satisfactie, dar nu am curaj sa il parasesc , si sa cunosc alta persoana care cred ca ar fi mai potrivita pentru mine , si sa realizam ceva pentru noi , un viitor.De unde sa iau curaj , si indrazneala ???Sunt doar de patru luni aici , si nu cunosc flamanda,doar engleza cat sa ma descurc, si cum as putea stii ca alt om este potrivit pentru mine , ca nu ma va minti ca acesta , ca vom fi o familie , si vom fi fericiti,deci trebuie sa ma trezesc si de aceea trebuie sa dau cu capul pana imi revin si sa stiu ce vreau , si sa mi dispara frica

Am mutat acest post aici, deoarece nu cred nicicum ca ar avea vre-o legatura cu "Coltul de rusine", acesta este o experienta de viata, traita de o forumista, pe care ne-a impartasit-o si noua, poate cu scopul de a se elibera putin de gandurile care o apasa, sau pt a auzii pareri, altele decat ale ei, sau pur si simplu ca asa a considerat ea necesar sa o faca. Nu este o "rusine" viata fiecaruia, pt a fi publicata acolo, chiar daca ea este atit de diferita uneori si sper ca unii dintre noi vor avea o opinie la acest post.
PS. nu ne-ai zis nimic ce face copilul in acest timp.

eh, baiatul meu este bine , a inceput scoala de cand am venit aici,ii este un pic greu pana se acomodeaza cu limba , si cu colegii .S i facut un singur prieten care este mai timid si retras decat el , si pe care mi a spus ca o sa il invete sa se apere, ca nu stie, deci este spre bine, este putin confuz de situatia in care suntem si nesiguranta, dar il trimit o luna in Germania la bunicul lui in vacanta , asa poate lamuresc si eu problemele aici , si cand va veni va fi mai bine, sper

Mey, mey,
destinul asta pacatos, daca l-am stii dinainte ce fain ar fi... si cate am putea schimba sau prevenii... dar sa trecem la lucruri mai serioase: - majoritatea masculilor tineri de p'acilea fug de responsabilitati ca "dracu' de tâmâie" iar cazul tau nu face exceptie de la regula asta, totu-i bine când se distreaza, dar cand trebuie sa fondeze o familie se complica lucrurile si parca-i mai bine sa ramâna singuri.
Problema ta este cu atit mai complicata cu cât este intarita si de o experienta, nu tocmai reusita din prima casatorie si o responsabilitate suplimentara cu copilul pe care trebuie sa-l cresti si sa-l educi intr-un mod corect si linistit.
Din pctul meu de vedere, nu iti pot spune decat ca: anii tineretii trec f repede si daca nu te trezesti la timp, constati ca au trecut deja fara sa-ti dai seama, asa ca de multe ori deciziile, cât de dureroase ar fi ele, trebuiesc luate rapid, cu multa chibzuinta, dar fara prea multe compromisuri si regrete.
Cred ca trebuie sa puneti cartile pe masa cât mai repede si sa procedezi in consecinta, dar daca tot venii vb de carti poate ISIS iti poate spune mai multe daca-i comunici datele de care are nevoie, pt ca intrebarea se deduce din ce ai scris mai sus.
Sansa si fruntea sus.

asta , asa este , tineretea nu este vesnica, merci , o sa trec si pe la ISIS,

Flory_01, trebuie sa fii optimista si sa ai curajul, sa incepi alta legatura, in cazul in care iti dai seama, ca aceasta nu este buna pentru tine si copil!
Iti va fi mai greu la inceput, dar trebuie sa faci pasul.
Succes! ;)